STATUTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A BISERICII CREȘTINE EVANGHELICE ROMÂNE DIN CIPRU
Cuprins:
· Capitolul 1. Noțiuni generale;
· Capitolul 2. Scopurile Bisericii Noastre;
· Capitolul 3. Calitatea de membru al Bisericii;
Ø 3.1. Dobândirea calității de membru,
Ø 3.2. Drepturile și obligațiile membrilor,
Ø 3.3. Disciplina membrilor,
Ø 3.4. Alte categorii de persoane.
· Capitolul 4. Conducerea Bisericii;
Ø 4.1. Adunarea Generală a Bisericii,
Ø 4.2. Sfatul Frățesc (Comitetul)
Ø 4.3. Slujitori ordinați.
· Capitolul 5. Lucrări spirituale precum și alte activități în cadrul Bisericii;
Ø 5.1. Desfășurarea programului,
Ø 5.2. Predicarea Cuvântului,
Ø 5.3. Muzica în Biserică,
Ø 5.4. Rugăciunea în Biserică,
Ø 5.5. Botezul,
Ø 5.6. Lucrarea de binecuvântare a copiilor,
Ø 5.7. Cina Domnului,
Ø 5.8. Spălarea Picioarelor,
Ø 5.9. Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică,
Ø 5.10. Lucrarea cu tineretul și cu copiii,
Ø 5. 11 Căsătoria
Ø 5.12. Alte reglementări.
· Capitolul 6. Dispoziții finale.
CAPITOLUl 1. NOȚIUNI GENERALE
Biserica Creștină Evanghelică Română din Cipru se întemeiază pe învățăturile Sfintelor Scripturi, este autonomă și se organizează potrivit prevederilor prezentului statut. Membri ei provin de la cele trei culte evanghelice din România: Penticostal, Baptist și Creștin după Evanghelie.
Biserica Creștină Evanghelică Română din Cipru aparține și este parte a cultelor: Penticostal, Baptist și Creștin după Evanghelie din România. De-asemenea păstrează legături frățești și de colaborare cu bisericile evanghelice din Cipru.
Nici un membru din Biserică, nu poate fi pus în situație de inferioritate datorită apartenenței sale la un cult, ori pentru anumite încredințări personale. În cadrul programului din Biserică sunt puse în practică acele lucrări spirituale care sunt comune la cele trei culte (sus menționate), urmărindu-se astfel principiul unității și al respectului reciproc. Acele lucrări spirituale care sunt specifice pentru un anumit cult, se pot practica în afara programului de părtășie organizat cu toată Biserica.
Istoricul Bisericii Evanghelice Române din Cipru. Dorința și gândul de a ne închina lui Dumnezeu, de a avea părtășie frățească într-o biserică română în Cipru, a determinat frații români care au venit să muncească în această țară să se caute unii pe alții. În acest fel s-au format două grupuri de părtășie. Primii frați au început să se întâlnească în Larnaca, din primăvara anului 2009, iar cel de-al doilea grup s-a format în localitatea Kokkinotrimithia, prima întâlnire fiind pe data de 28 februarie 2010. Toți având aceeași dorință de a se forma o biserică creștină în Cipru.
Începând întâlnirile în cel de-al doilea grup, în fiecare duminică ,treptat la aceste întâlniri s-a adăugat și cei din primul grup. Astfel numărul fraților creștea, iar locul de întâlnire din Kokkinotrimithia a devenit neîncăpător.
Din dorința de o mai bună organizare a grupului, pentru transformarea acestuia într-o biserică și pentru închirierea unui locaș de închinare s-a hotărât alegerea unui comitet. Pe data de 23 mai 2010 , de rusalii, s-a organizat alegerea comitetului, format din 5 membri, aleși prin vot secret pentru o perioadă de un an. În urma alegerilor, din comitet au făcut parte următorii frați: Bîrsan Marius, Șai Ioan, Baciu Florian, Stanciu Mircea și Maxinese Cezar.
Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a reușit închirierea unui locaș de închinare în Nicosia pe strada Gladstonos numărul 20, unde întâlnirile pot avea loc în cele mai bune condiții. Prima întâlnire în noul locaș a avut loc pe data de 25 iulie 2010. Astfel s-a format prima biserică evanghelică română din Cipru. Dorinţa românilor care au venit să muncească în această țară, s-a împlinit, având de acum o biserică unde să se închine Lui Dumnezeu în limba română.
Pentru tot ce a făcut Dumnezeu în biserica noastră îi mulțumim , Celui în care ne încredem și ne închinăm, Aceluia care merită toată slava și gloria pentru că ne iubește, iar pentru acela care îl caută se lasă găsit. Amin!
CAPITOLUL 2 . SCOPURILE BISERICII
Scopurile esenţiale ale Bisericii Creştine Evanghelice Române din Cipru sunt:
a) glorificarea lui Dumnezeu
b) păstrarea nealterată şi propovăduirea învăţăturii Sfintelor Scripturi
c) ucenicizarea, creşterea spirituală şi educarea credincioşilor
d) răspândirea Evangheliei pentru mântuirea celor pierduţi
e) practicarea actelor de cult şi a părtăşiei frăţeşti
ajutorarea celor în nevoi, ca manifestare a dragostei creştine
CAPITOLUL 3 . CALITATEA DE MEMBRU AL BISERICII
3.1. Dobândirea calității de membru
Calitatea de membru al bisericii se dobândeşte de către persoana care:
a) s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, făcând dovada naşterii din nou,
b) l-a mărturisit pe Isus Hristos în apa botezului ca Domn şi Mântuitor, conform Sfintelor Scripturi,
c) acceptă prezentul Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Creștine Evanghelice Române din Cipru,
d) se înscrie în evidenţele de membri ale bisericii.
. Acceptul pentru botezul în apă a persoanelor nou convertite se face, la cererea acestora, de către conducerea bisericii. Aceste persoane vor urma în prealabil un curs de pregătire biblică în vederea însuşirii adevărurilor de bază ale vieţii de credinţă. Vor fi acceptate la botez numai acele persoane care fac dovada unei întoarceri autentice la Dumnezeu.
Calitatea de membru al bisericii încetează prin retragere, transfer, excludere, sau deces. Retragerea ca membru trebuie să fie comunicată conducerii bisericii în scris.
3.2. Drepturile membrilor
Drepturile membrilor bisericii sunt:
a) să participe la slujbele bisericii
b) să participe la Adunările Generale ale bisericii, cu drept de vot
c) să fie aleşi în diferite slujbe spirituale sau administrative potrivit cu chemarea lui Dumnezeu şi în funcţie de calităţile spirituale şi capacităţile intelectuale.
d) să li se oficieze actele de cult de care au nevoie
e) să beneficieze de asistenţă spirituală din partea bisericii.
3.3 Obligațiile membrilor
Îndatoririle membrilor bisericii sunt:
a) să trăiască în spiritul învăţăturilor Sfintelor Scripturi
b) să frecventeze cu regularitate serviciile divine şi să-şi aducă contribuţia la împlinirea menirii bisericii.
c) să respecte pe ceilalţi membri, pe slujitorii bisericii, rânduiala bisericii şi să se supună hotărârilor conducerii acesteia.
d) să contribuie la susţinerea financiară a bisericii prin zeciuieli şi donaţii, potrivit cu învăţătura Sfintelor Scripturi şi cu nevoile lucrării lui Dumnezeu.
e) să respecte prezentul Statut.
3.4 Disciplinarea membrilor. Reguli si proceduri
Fiecare membru al bisericii, este supus disciplinei acesteia. Disciplina bisericească se exercită de către conducerea bisericii cu următoarele scopuri:
a) pentru a păstra sănătatea morală şi spirituală a bisericii
b) pentru a păstra unitatea şi armonia în cadrul bisericii
c) pentru a îndemna la pocăinţă şi a recupera pe cel căzut
d) pentru a păstra neştirbită mărturia bisericii în faţa lumii
Formele de disciplinare care se aplică în biserică sunt:
a) mustrare personală,
b) mustrare în faţa comitetului bisericii,
c) retragerea unor drepturi(dreptul de a sluji în biserică, dreptul de a participa la Cina Domnului) pe o perioadă determinată,
d) retragerea tuturor drepturilor de membru, pe o perioadă nedeterminată,
e) excluderea. Excluderea, după caz, poate fi însoţită de interdicţia accesului persoanei excluse în locaşul de cult al bisericii care a decis excluderea.
În desfăşurarea activităţii sale, biserica poate decide în cazuri riguros determinate interzicerea accesului, unor persoane care tulbură serviciile divine.
Sancţiunile prevăzute la literele c, d, e, se trec într-un proces verbal semnat de conducerea bisericii, se aduc la cunoştinţă celui în cauză şi se comunică Adunării Generale.
Aplicarea formei extreme de disciplinare, excluderea, pentru următoarele abateri:
a) căderea în păcate grave şi trăirea în păcat.
b) trăirea nedemnă din punct de vedere moral, trăire care aduce prejudicii grave bisericii şi lucrării lui Dumnezeu.
c) răspândirea de învăţături şi practici contrare adevărului biblic.
d) subminarea cu premeditare a unităţii şi autorităţii bisericii prin producerea de dezbinări sau prin răspândirea de zvonuri care pot duce la aceasta.
e) neparticiparea la viaţa bisericii prin absenţa îndelungată şi voită de la serviciile divine.
Repunerea în drepturi, respectiv reprimirea celui pus sub disciplină se face de conducerea Bisericii, atunci când acesta:
a) se căieşte din toată inima de abaterile sale,
b) face dovada că viaţa lui s-a îndreptat
c) se supune rânduielilor bisericii,
d) cere în scris să fie reprimit.
Atât excluderea cât şi reprimirea vor fi consemnate într-un proces verbal şi operate în evidenţele de membrii ale bisericii.
3.5 Alte categori de persoane
Sunt consideraţi aparţinători ai bisericii, următorii:
a) minorii nebotezaţi din familiile credincioşilor, care frecventează serviciile divine ale bisericii.
b) persoanele care frecventează în mod constant serviciile religioase şi încă nu au fost botezate, dar care şi-au exprimat opţiunea în acest sens.
Aparţinătorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) să participe la slujbele bisericii,
b) să beneficieze de îndrumare spirituală din partea bisericii.
Aparţinătorii au obligaţia de a se încadra în disciplina şi în rânduiala bisericii.
CAPITOLUL 4 . CONDUCEREA BISERICII
4.1. Adunarea Generală a Bisericii
Adunarea Generală reprezintă întrunirea membrilor Bisericii. Ea este convocată de regulă anual şi, în mod excepţional, poate fi convocată ori de cate ori este nevoie.
Adunarea Generală este convocată de Sfatul de fraţi cu cel putin 14 zile calendaristice înainte, anunţându-se ordinea de zi. Ea funcţionează regulamentar dacă este întrunită majoritatea simplă (50%+1din membrii bisericii).
Hotărârile Adunării Generale se iau prin votul majorității simple (50%+1 dintre cei prezenți), excepție face modificarea statutului care poate fi aprobată de cel puțin 75% din cei prezenți și numai în condițiile prevăzute la ultimul capitol din statut. Normele statutare cu caracter neschimbabil sunt următoarele: Botezul, Cina Domnului, Lucrarea Duhului Sfânt, Lucrarea de binecuvântare a copiilor, Spălarea picioarelor și Căsătoria. Apartenența membrilor bisericii la cele trei culte religioase, la care se face referire în partea introductivă a prezentului statut, are de asemenea un caracter neschimbabil.
Adunării Generale i se aduce la cunoştinţă de catre Sfatul de fraţi probleme de ordin spiritual, administrativ si organizatoric, cum ar fi:
a. situaţia financiară a Bisericii;
b. recunoaşterea slujitorilor în Biserică;
c. excluderea şi reprimirea membrilor;
Adunarea Generală a Bisericii alege Sfatul de frați (Comitetul) pentru o perioadă de 3 ani.
4.2. Sfatul Frățesc (Comitetul Bisericii)
Comitetul Bisericii reprezintă organul colectiv de conducere şi administrare a activităţii bisericii. El se întruneşte ori de câte ori este nevoie, dar nu mai puţin de o dată pe lună. Cu ocazia desfăşurării lucrărilor Adunării Generale, Sfatul de fraţi prezintă raportul activităţii lui.
Comitetul Bisericii este ales de Adunarea Generală, potrivit principiului preoției universale, pentru o perioada de 3 ani.
Membrii Bisericii care doresc să fie aleşi în noul Comitet, vor comunica în scris dorința lor conducerii Bisericii cu cel puțin două săptamâni înainte de data în care se întrunește Adunarea Generală pentru a alege noul Comitet. Pe listele de vot pot fi înscriși cel mult dublul persoanelor care vor constitui Sfatul de frați (ex: dacă comitetul va fi alcătuit din 5 persoane atunci pe listele de vot vor fi înscrişi cel mult 10 persoane). Dacă persoanele care vor dori să fie înscrise pentru a fii alese în comitet este mai mare decât norma statutară sus menţionată atunci se va face o prealegere determinată de votul bisericii cu o săptămână înainte de întrunirea Adunării Generale.
Alegerile pentru comitet se vor face prin vot secret de către membrii bisericii, pe buletine de vot, în care vor fi trecute numele candidaților. Numărarea voturilor se va face în timpul Adunării Generale, de către vechiul comitet și două sau trei persoane dintre membrii bisericii. În caz de egalitate se va trage la sorți.
Cei care vor candida, pentru a fi aleşi în Comitet trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b) să aibă o mărturie demnă în ce priveşte familia lor;
c) să aibă o bună mărturie faţă de cei din jur;
d) să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini sarcinile încredinţate;
e) să fie botezat în apă de cel putin trei ani,
f) să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească pentru abateri grave.
Atribuţiile comitetului bisericii sunt:
a) conduce operativ activitatea bisericii, pe tot timpul mandatului încredinţat,
b) stabileşte direcţiile şi obiectivele de dezvoltare ale bisericii,
c) urmăreşte respectarea bunei rânduieli în biserică,
d) hotărăşte şi aplică măsurile de disciplinare a membrilor, în caz de abateri,
e) îngrijeşte de săraci, văduve şi orfani,
f) întocmeşte bugetul bisericii.
4.3. Slujitori Ordinați
Potrivit principiului Noului Testament cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să slujească în biserică, potrivit cu darul încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică.
Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la creșterea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii, pot sluji ca:
PASTORI ȘI PREZBITERI – slujitorii ordinaţi si recunoscuţi în baza principiului preoţiei universale, care oficiază toate actele de cult.
Pastorul sau prezbiterul prezidează ședințele de comitet fără drept de vot, acesta este reconfirmat de biserică la fiecare 3 ani odată cu alegerile pentru comitet.
DIACONI – slujitorii ordinaţi care oficiază numai Cina Domnului, binecuvântările de copii şi înmormântările, şi care se ocupă de problema ajutorărilor în biserică.
Slujitorii care vor fi ordinați și recunoscuți în baza preoţiei universale, trebuie să fie aleși de Adunarea Generală a Bisericii dintre membrii Sfatului de Frați. Nici un membru al Bisericii nu poate fi investit ca Slujitor ordinat dacă nu a fost mai întâi ales ca membru în Comitet.
Ordinarea se face în cadrul serviciului divin, înaintea martorilor văzuți și nevăzuţi prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare (1 Timotei 4:14) stabilită de comitetul bisericii. Comisia de ordinare a slujitorilor va fi formată din cel puţin trei pastori în cazul ordinării pastorilor şi prezbiterilor şi de cel puţin doi pastori în cazul ordinării diaconilor.
Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult în Biserică.
Slujitorii propuşi pentru a fi ordinaţi, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii;
a. să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b. să fie membru în Comitetul Bisericii;
c. să nu fi fost sancţionaţi disciplinar pe linie bisericească.
d. să nu aibă antecedente incompatibile cu calitatea de slujitor ordinat ,
e. slujitorii propuşi pentru a fi ordinaţi trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute de Scriptură (1 Timotei 3. 1 – 13: Tit 1. 6 – 9):
· În viaţa lui personală trebuie să fie: cumpătat, înţelept, blând, să nu fie beţiv, să nu fie bătăuş, să nu fie gâlcevitor, să nu fie încăpăţânat, liber de dragostea de bani, drept, iubitor de bine, înfrânat;
· În viaţa familiei sale trebuie să fie: bărbatul unei singure neveste, un bun conducător al propriei sale case,
· În viaţa lui spirituală trebuie să fie: sfânt, să se ţină de Cuvântul adevărat, să nu fie nou convertit,
· În relaţiile sale interpersonale: să aibă o bună reputaţie în afara bisericii, să fie vrednic de cinste,
· În slujirea lui: să fie ospitalier, capabil să înveţe pe alţii
CAPITOLUL 5. LUCRĂRI SPIRITUALE PRECUM ȘI ALTE ACTIVITĂȚI ÎN CADRUL BISERICII
5.1. Desfășurarea programului în Biserică
Programul în biserică reprezintă acel timp când credincioșii se adună în locaşul bisericii pentru a avea părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții.(Fapte 2:42 , Psalmul 133) Întâlnirile din cadrul Bisericii au loc ori de câte ori este posibil dar nu mai puțin de o dată pe săptămână.
Noi practicăm închinarea faţă de Dumnezeu în duh şi-n adevăr. Închinarea publică se realizează prin participarea tuturor credincioşilor, de regulă, prin cântare, rugăciune, citirea şi propovăduirea Sfintelor Scripturi. În afară de întrunirile regulate din cadrul Bisericii, fiecare credincios trebuie sa aibă timp de părtășie zilnic cu Domnul prin rugăciune, citirea Sfintei Scripturi și o trăire în frică de El.
Cele mai importante scopuri ale timpului de părtășie din biserică sunt:
a) Glorificarea lui Dumnezeu (închinare);
b) Creșterea spirituală a credincioșilor prin Cuvântul Sfintei Scripturi;
c) Educarea în spirit creștin a copiilor și tinerilor;
d) Unitate spirituală între credincioși (părtăşie unii cu alții);
Coordonarea programului în biserică se face de către un membru din Sfatul de frați (prin rotație) sau de către o persoană (din Comitet) mandatată de Sfatul de frați, pentru lucrarea aceasta. Excepție de la norma statutară sus menționată fac întâlnirile cu caracter special (seri de tineret, întâlniri de părtăşie în familii, conferințe, etc.) când Sfatul de Frați poate mandata o persoană care nu este membră a Sfatului Frățesc, pentru a coordona întâlnirea respectivă.
5.2. Predicarea Cuvântului
Predicarea este transmiterea prin viu grai a mesajului lăsat de Dumnezeu în dragostea Sa desăvârșită, pentru oameni, fiind un mijloc prin care omenirea sa ajungă la deplina cunostință a voi Lui.
Pentru a fi vestit Cuvântul lui Dumnezeu fără drept de tăgadă din partea oamenilor și pentru a nu se aduce defăimare lucrări lui Dumnezeu, persoana prin care este transmis mesajul divin (predicatorul) trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
a) să aibă chemare și trimitere din partea Domnului la această lucrare,
b) să aibă un caracter ales și o înaltă ținută morală și spirituală;
c) să aibă o mărturie demnă în ce privește familia lui;
d) să aibă o bună mărturie fată de cei din jur;
e) să aibă capacitatea intelectuală de a învață pe alții;
5.3. Muzica în Biserică
În ce privește cântările în comun, acestea vor fii alese aşa încât, versurile lor să aducă slavă, glorie și cinste Lui Dumnezeu. Cântările în biserică trebuie să îndrepte privirea tuturor spre Cel ce merită toată Slava. Ele trebuie să aibă menirea de a îmbărbăta, încuraja, de a-i îndemna pe oameni în a se apropia mai mult de Dumnezeu.
La fel ca în oricare din lucrările de slujire, și la cântare, cei ce conduc cântările trebuie sa aibă o viață curată, să-L cunoască pe Dumnezeu, putând fii astfel un vas folositor Stăpânului , adică Lui Dumnezeu.
Instrumentele au menirea de a susține linia melodică, așadar niciodată nu vor acoperii în intensitate pe cei ce cântă, lăsând ca mesajul cântării să fie clar și ușor de ascultat.
Toţi cei ce au dorinţa de a se închina Domnului prin cântare în mod individual sau în grup pot să o facă, în limita timpului disponibil, din cadrul programului de biserică.
5.4. Rugăciunea în Biserică
Rugăciunea este strict necesară pentru creștin în relația sa cu Dumnezeu, este comunicarea omului cu Dumnezeu. Rugăciunea trebuie sa fie permanentă în viețile credincioșilor. (1 Tesaloniceni 5:17, Luca 18:1, Romani 12:12)
În cadrul bisericii timpul de rugăciune este la începutul programului, în acest timp se fac mai multe rugăciuni pentru diferite cauze.(Filipeni 6:18, Coloseni 4:2) Înainte de fiecare rugăciune se aduce câte un îndemn din Cuvântul lui Dumnezeu în care sunt expuse motivele de rugăciune. Rugăciunile sunt atât individuale cât și în comun cu toată biserica.
5.5. Botezul
Noi credem şi mărturisim că botezul nou-testamental se face prin scufundare în apă la vârsta maturități (F. Ap. 8:36-39) şi este mărturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) prin care cel credincios mărturiseste personal şi responsabil că a crezut în Domnul Isus Cel răstignit, îngropat dar înviat,şi prin credinţa in Hristos s-a făcut una cu El în moartea faţă de păcat şi în învierea la o viaţă nouă (Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea, şi un semn al părtăşiei şi identificării celui botezat cu Trupul vizibil al lui Hristos, biserica locală (F. Ap. 2:41-42).
Noi nu credem că botezul poate mântui, pentru că mântuirea este numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu făcută la crucea Golgotei prin Fiul Său Isus Hristos (Rom. 5:9-10) şi dusă la îndeplinire prin puterea Duhului Sfânt în cel ce a crezut (Tit 3:5).
Botezul nou-testamental se oficiază de către pastor (i) sau prezbiter(i), sau de către un pastor/ prezbiter ajutat de un diacon. În prealabil fiecare candidat va completa o cerere în acest scop și o va înainta secretariatului bisericii. Candidații la botez vor urma un curs de cateheză pentru a-și însușii bazele elementare a vieții de credință.
Conducerea bisericii are dreptul de a refuza botezul celor ce nu dovedesc o viață schimbată.
Modul practic în care se efectuează botezul nou-testamental în biserica noastră este după cum urmează:
a) fiecare candidat va face o mărturisire personală în biserică,
b) va avea loc un program cu caracter specific acestei lucrări (cântări, poezii, predică),
c) candidații se vor îmbrăca în haine albe, vor fi prezentați pe rând bisericii , se va prezenta un scurt istoric al întoarcerii lor la Domnul,
d) se va trece la actul în sine al botezului (prin scufundare în apă), nu înainte ca Slujitorul Domnului să adreseze câteva întrebări candidatului în ce privește credința și dorința din inimă a acestuia de al sluji Domnului.
5.6. Lucrarea de binecuvântare a copiilor,
Biserica oficiază binecuvantarea copiilor mici .Ea constituie încredinţarea copilului pe braţul Domnului. ( Luca 18:15-17 )
Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În cazuri excepționale, la cererea părinților se pot aduce la binecuvântare și copiii mai mari. În familiile creștine, copiii cresc în cunoasterea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Scripturii şi rugăciune.
Lucrarea biblică de binecuvântare a copiilor, se oficiază de regulă în cadrul programului din biserică și este oficiată de un slujitor ordinat. În prealabil părinţii vor completa o cerere în acest scop și o vor înainta secretariatului bisericii.
Modul practic în care se efectuează această lucrare în biserica noastră este după cum urmează:,
a) părinţii sunt invitaţi in faţa bisericii,
b) va avea loc un program cu caracter specific acestei lucrări (cântări, poezii, predică),
c) înainte ca Slujitorul să rostească rugăciunea de binecuvântare, va citi textul din NUMERI 6: 22-27 rostind numele copilului adus la Binecuvântare,
d) se va da posibilitatea ca părinţii să se roage pentru copil (copii).
5.7. Cina Domnului
Noi credem în instituirea Cinei Domnului pentru Biserică. Participarea la Cina Domnului constituie o proclamare a morţii și învierii Dumnului Isus Hristos. Aceasta fiind instituită de Însuşi Domnul nostru Isus Hristos prin întemeierea legământului nou (Mat.26:28; Luca 22:19-20).
Cina Domnului se compune din pâine nedospită şi rodul viţei nefermentat, care simbolizează jertfirea trupului şi vărsarea sângelui Său pentru păcatele noastre (1Cor.11:24-25).
Cina Domnului este rânduită spre amintirea morţii și învierii Domnului Isus şi nu spre iertarea păcatelor, dar cel ce se împărtăşeşte din ea în chip nevrednic se face vinovat de nesocotirea trupului şi sâgelui Domnului Isus Hristos şi astfel se împărtăşeşte spre osânda lui însuşi (1Cor.11:27-29).
Ea este un simbol care exprimă părtăşia noastră cu firea dumnezeiască a Domnului nostru Isus Hristos, adică cu trupul şi sângele Lui (1Cor.11:26),care amintește despre venirea Sa a doua oară. Credincioşii mântuiţi alcătuiesc prin participare la frângerea pâinii un singur trup (1Cor.10-17).
Frângerea pâinii constituie prin săvârşirea şi serbarea ei două momente: primul simbolizează suferinţele Domnului, iar al doilea, momentul de cercetare de sine din partea credincioşilor (1Cor.11:23-29). La Cina Domnului nu pot participa decât membrii Bisericii, botezaţi în apă, şi numai dupa ce s-au cercetat pe sine. Cei care nu sunt membri în Biserică pot participa la actul Cinei dacă nu au fost opriţi la aceasta de Conducerea bisericii de unde provin. Cina se înfăptuiește de regulă în prima duminică a fiecărei luni.
5.8. Spălarea Picioarelor
Domnul Isus Hristos , vorbea mult în pilde, astfel că de multe ori nu era înțeles nici de ucenicii săi, adeseori El trebuia sa le explice pildele. La una din pildele date, spălatul picioarelor , Isus le spune ucenicilor să facă și ei la fel cum a făcut El (Ioan 13:15) . După ce Isus le-a spălat picioarele ucenicilor, le-a zis : „înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?”. Prin această pildă Isus arată ucenicilor săi, cum cel mai mare trebuie sa fie servitorul celui mai mic, prin comportament, astfel încât frații să fie egali între ei. Trebuie să fie un respect reciproc frățesc, să slujască unul altuia. (Ioan 13: 12-14 ; Luca 22:26)
În lumina Sfintei Scripturi și cu convingerea pe care o are fiecare membru al bisericii, această practică a spălării picioarelor se va desfășura în încăperi separate din biserica noastră, la care vor participa toți cei care doresc. Această practică are un rol facultativ (nu obligatoriu) și nu se va corela sau alătura cu lucrarea de Cină a Domnului care se va oficia în sala mare a bisericii.
5.9. Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică
Duhul Sfânt împarte cum El voieşte (1 Cor. 12:29-39) diferite daruri duhovniceşti. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre nouă daruri, şi anume: vorbirea despre înţelepciune, vorbirea despre cunoştinţă, credinţa, darul tămăduirilor, puterea de a face minuni, deosebirea duhurilor, proorocia, vorbirea în felurite limbi şi tălmăcirea limbilor (1 Cor. 12:1-10). Toţi credincioşii trebuie să aibă o măsură de înţelepciune, cunoştinţă şi credinţă, aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani: 12:2; Ioan 5:39; Mat. 22:29; Romani 10:17). Darurile Duhului Sfânt sunt spirituale şi desăvârşite în lucrarea lor. Exemple: Fapte 8:20; 2 Petru 3:16; Marcu 16:17-18. Darul vorbirii în limbi se foloseşte potrivit cu cele scrise în 1 Cor. 14:27-28. În biserică trebuie să existe daruri, pentru că ele sunt rânduite şi puse de Dumnezeu pentru zidirea ei sufletească (1 Cor. 12:28); nu primesc toţi credincioşii, ci fiecăruia Duhul Sfânt îi împarte cum voieşte (1 Cor. 12:29-39).Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să urmărim dragostea şi să râvnim şi după darurile duhovniceşti (1 Cor. 14:1).
Biblia ne avertizează să ne păzim de prooroci şi învăţători mincinoși (1 Ioan.4:1 ; 2 Petru 2:1; Matei 24:24 , etc.) Potrivit avertizării Sfintei Scripturi și unei bune rânduieli în biserică, pot proorocii doar acele persoane care sunt verificate şi recunoscute de Conducerea Bisericii ca fiind înzestrate de Domnul în acest sens. Nici o persoana nou venită în biserică şi necunoscută nu-i este permis să se manifeste public într-un fel încât să aducă dezbinare şi neorânduială în activitatea Bisericii.
5.10. Lucrarea cu tineretul și cu copiii
Lucrarea cu tineretul cât și lucrarea cu copii reprezintă o formă specifică învățământului biblic care are ca scop atât la copii cât și la tineri, sa-l descopere pe Dumnezeu de pe paginile Sfintei Scripturi și să-i motiveze la a-L sluji și la a-L urma. Un lucru esențial atât la copii cât și la tineri este studiul Cuvântului lui Dumnezeu.
Tineretul casei Domnului trebuie sa aibă un lider numit de comitetul bisericii și acceptat de ei, care să le împărtășească Cuvântul lui Dumnezeu. Liderul trebuie să creeze între ei o legătură strânsă a păcii și a părtășiei în Cuvânt, rugăciune și post, urmărindu-se unitatea grupului de tineri.
Tinerii bisericii trebuie să fie implicaţi în activități comune , studi biblice, cântări și activități recreative și sociale cum ar fi: vizite la bolnavi, ajutorare pe cei în nevoi, organizarea de tabere creștine cu scopul evanghelizării ,etc.
În funcție de numărul de copii aflați în biserică se pot împărți pe grupe de vârstă (grupa mica,grupa mijlocie și grupa mare) și fiecare grupă să aibă liderul ei numit de comitetul bisericii pentru a li se explica Cuvântul lui Dumnezeu pe înțelesul lor.
Deasemeni atât copiii cât și tinerii pot sluji în programul divin al bisericii prin cântare poezie,etc.
5.11 Căsătoria
Căsătoria este instituită de Dumnezeu și este o unitate spirituală în care un bărbat și o femeie sunt legați de Dumnezeu pentru a trăi împreună ca unul singur (Geneza 2:24,Marcu 10:7) Din cauza caracterului ei divin căsătoria este un angajament pe viaţă (1Corinteni 7:10).
Evrei 13:4 Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat,căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. Căsătoria se face numai în Domnul (2 Corinteni 6:14)
Modul practic în care se efectuează această lucrare în biserica noastră este după cum urmează:
a) cei doi tineri vor sta în fața bisericii într-un loc prestabilit,
b) va avea loc un program cu caracter specific acestei lucrări (cântări, poezii, predică)
c) vor fi prezentate pastorului / prezbiterului, actele de căsătorie încheiate în faţa ofițerului de stare civilă,
d) rugăciunea de binecuvântare va fi rostită de către pastor (i) / prezbiter(i).
5.12. Alte reglementări
Sfânta Scriptură ne învață că, pe lângă supunere și cumpătare, sa fim cuviincioși și în îmbrăcăminte. Credincioșii trebuie să urmărească în îmbrăcămintea lor modestia și simplitatea: podoaba lor să fie omul ascuns al inimii, un duh blând, liniștit, umplut cu Duhul Sfânt, care este de mare preţ înaintea Lui Dumnezeu ( 1Tim.2:9-10; 1Petru 3 :1-6). Credincioșii născuți din nou formează un popor sfânt și deosebit de lume, deci ei nu trebuie să se potrivească principiilor lumii, nici să iubească deprinderile ei, care întotdeauna înclină spre păcat. Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu (Rom.12:2; Iac. 4:4; Mat.9:24; 1Cor.3:15).
Noi credem că purtarea podoabelor este împotriva învățăturilor Sfintelor Scripturi. (1 Petru 3:3)
CAPITOLUL 6. DISPOZIȚII FINALE.
Prezentul statut intra în vigoare la data aprobări acestuia de către Adunarea Generală a Biserici.
Normele statutare cu caracter neschimbabil sunt următoarele: Botezul, Cina Domnului, Lucrarea Duhului Sfânt, Lucrarea de binecuvântare a copiilor, Spălarea picioarelor și Căsătoria. Apartenența membrilor bisericii la cale trei culte religioase, la care se face referire în partea introductivă a prezentului statut, are de asemenea un caracter neschimbabil. În cazul în care vor fi tentative sau influenţe cu privire la schimbarea acestor lucruri, acestea vor fi aduse înaintea bisericii și calificate ca neadecvate și străine învățăturii Bibliei.
Modificări al prezentului statut (cu excepția normelor statutare stabilite la aliniatul precedent) se pot opera în situații excepționale, când buna desfășurare a Lucrări din Biserică o cere. Aceste pot fi făcute de Adunarea Generală prin votul a cel puțin 75% din numărul membrilor prezenți și numai dacă Adunarea Generală este statutară, după cum urmează:
a) la propunerea Comitetului bisericii,
b) la propunerea a cel puțin 15 membri din biserică cu drepturi depline, această propunere trebuie mai întâi pre-aprobată de Comitetul Bisericii și numai pe urmă se convocă Adunarea Generală pentru a o aproba.
Prezentul statut a fost conceput cu scopul urmăririi şi păstrării unei buni orânduieli în Casa Domnului.
Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru călăuzirea şi lumina Sa desăvârşită, care ne-a ajutat şi inspirat în redactarea prezentului statut.
2 Corinteni 13:11
“Încolo fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fii cu voi.” AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu